cp_CONDAMNAREA COMUNISMULUI. PRABUSIREA IQ-ULUI

De 20 de ani apar tot felul de condamnari ale comunismului, dar si de reabilitari ale acestui sistem. si mi se pare ca niciuna nu merge la esente.

Cei care condamna comunismul o fac pe niste baze morale cu iz juridic. Dar, în absenta unor procese de tip Nurnberg, chiar desfasurate în absenta vinovatilor, aceste condamnari au un aer caragialesc, mai ales atunci cînd justi?iarii sînt chiar fiii unora care au descalecat aici de pe tancurile sovietice. La fel cum si grotescul proces al Ceausestilor a fost tot opera unor asemenea descalecatori sovietizanti si a unor fii de întemeietori cominternisti.

Cei care apara comunismul invoca faptul ca în numai o jumatate de secol România a cunoscut o foarte rapida tehnologizare si civilizare, evolutie care a dus la scaderea decalajelor fata de un Occident care avusese nevoie de cîteva sute de ani pentru o evolutie similara.

Pusa astfel problema, dreptatea pare sa fie de partea sustinatorilor comunistilor. În afara de cîteva tari Central-Europene, carora probabil ca socialismul le-a frînat oarecum dezvoltarea, toate celelalte au avut o traiectorie comparabila cu a Rusiei, pe care Stalin a gasit-o în stadiul plugului de lemn si a lasat-o în stadiul de mare putere nucleara. Pentru o asemenea dezvoltare, sacrificiile umane par justificate.

Sa cercetam însa mai în profunzime cu ce pret s-a realizat aceasta sporire accelerata a zestrei extragenetice (tehnologie, civilizatie, cultura, educatie etc etc) a populatiilor care au trecut prin comunism. Sa luam exemplul cel mai apropiat, cel al comunismului românesc, pentru a urmari cum sporirea zestrei extragenetice a românilor s-a facut prin sacrificarea masiva a zestrei lor genetice.

Initial, au fost decimate elitele. Comunistii nu s-au limitat la elitele urbane, ci le-au vizat si pe cele de la sate, lucru care a atîrnat greu într-o tara cu o populatie covîrsitor rurala. Dincolo de aceia care si-au pierdut viata în pu?carii si în lagarele de munca fortata, celor mai multi dintre membrii elitei le-a fost limitata drastic reproducerea printr-o serie de mijloace care au dus la scaderea abrupta a nivelului lor de trai si a gradului de securitate a vietii lor.

În paralel, de accesul largit la putere si resurse au beneficiat, în special, oameni cu mai putin caracter si cu un IQ mai scazut. În conditiile în care regimul comunist era unul de teroare si crima, de la sate si din paturile de jos de la orase au fost recrutati în posturi de decizie oportunistii, nu inteligentii. Fara frîna unei educatii corespunzatoare pozitiei lor sociale, rata de reproducere a membrilor acestor noi elite urbane si rurale a crescut.

Apoi, politica demografica a regimului Ceausescu, atît de hulita pentru aspectele legate de libertatea individului, a dus, în primul rînd, la înmultirea celor cu un IQ scazut, întrucît cei inteligenti au gasit solutii pentru a-si limita fertilitatea, lucru care se întîmpla în toate societatile aflate pe o anumita treapta de dezvoltare. În toata lumea civilizata s-a constatat reproducerea cu o rata mai mare a celor cu un IQ mai mic, dar politica lui Ceausescu a amplificat acest fenomen în România.

O alta sursa de scadere de IQ a fost si “exportul” de germani si de evrei. Ceausescu a desfiintat practic aceste comunitati din România, în conditiile în care România are azi un IQ mediu de 89, Germania are 100, iar evreii din Europa au 110-115.

În ultimii 20 de ani, comunistii ramasi la putere sub diferite camuflaje si aliatii lor conjuncturali au dus aceeasi politica de descurajare si de marginalizare a celor cu un IQ mare si a acelora cu caracter, favorizîndu-i sa ajunga în elita pe oportunisti si ajutîndu-i sa se înmulteasca pe cei cu un IQ modest. În aceste conditii, multi dintre oamenii cu caracter si cu un IQ mare au ales sa emigreze. Prabusirea de IQ din ultimii ani nu se poate explica fara aceasta contributie a emigratiei. Cu siguranta, IQ-ul mediu al celor plecati e mai mare decît al celor ramasi, lucru care atîrna foarte greu, tinînd cont de faptul ca numarul celor care au emigrat e de circa 4 milioane.

Revenind la problema initiala, aceea daca regimul comunist a fost benefic sau malefic pentru România, si punînd în balanta cîstigurile privitoare la zestrea extragenetica cu pierderile din zestrea genetica, mi se pare ca regimul comunist, inclusiv prelungirea lui din ultimii 20 de ani, a fost unul nefast pentru România. Slujirea interesului national ar trebui sa fie judecata, în primul rînd, evaluînd capacitatea de a prezerva cel mai de pret bun al unei natiuni, capitalul ei de inteligenta. Pentru ca de acest capital depinde tot viitorul acelei natiuni.

Chiar daca accelerarea dezvoltarii din comunism pare sa presupuna obligatoriu o jertfa a zestrei genetice, faptul ca lucrurile nu stau asa o dovedeste evolutia Chinei. Acolo zestrea extragenetica a cunoscut o dezvoltare exploziva, dar si zestrea genetica a fost conservata, chiar mai bine decît oriunde în lume. Dar China a dus, înca din 1950, o politica demografica diametral opusa celei din România. Asa cum am mai scris, limitînd drastic si uniform fertilitatea, China a limitat preponderent înmultirea celor cu un IQ mai mic, întrucît cei cu un IQ mare si-ar fi limitat oricum reproducerea, fenomen observat pretutindeni în lume. Politica demografica a Chinei a facut ca aceasta tara sa aiba azi cel mai mare IQ din lume, 105, si, datorita acestei politici, China va conduce mîine lumea.

Tot datorita politicii, în special a celei duse de comunisti, România a ajuns sa aiba ultimul IQ din Europa. De aceea, condamnarea comunismului ar trebui sa se faca mai ales din aceasta perspectiva, a deteriorarii zestrei genetice a românilor.

Nu trebuie sa punem însa chiar totul în cîrca comunistilor. Pierderile de IQ din aceasta zona au si alte explicatii. Aici natura a fost generoasa cu resursele, teritoriul României a putut sa fie locuit chiar si în perioada de maximum a ultimei epoci glaciare. Iar o natura generoasa nu genereaza o presiune de selectie care sa favorizeze un IQ foarte ridicat. De asemenea, aici neoliticul s-a instalat relativ repede, ceea ce a grabit initierea fenomenului de scadere a inteligentei, asa cum am aratat deja în alte texte.